ADHD la copii reprezintă cea mai comună tulburare de neurodezvoltare diagnosticată în perioada copilăriei. Ca părinte, probabil ai observat că unii copii par mai agitați sau mai puțin atenți decât alții, însă deseori este dificil să diferențiezi între comportamentul tipic al unui copil și semnele unei tulburări.
De fapt, ADHD este o afecțiune cu cauze neurobiologice care poate fi observată încă de la vârsta de 2 ani, devenind mai evidentă atunci când copilul intră în colectivitate. Copiii cu această condiție prezintă dificultăți de concentrare, sunt hiperactivi și au probleme în a-și controla impulsurile. În plus, această tulburare poate afecta milioane de copii și le poate cauza probleme chiar și când devin adulți.
Ce este ADHD la copii și cum se manifestă
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni neuropsihice care afectează copiii în perioada de dezvoltare. Înțelegerea corectă a acestei condiții este esențială pentru părinții care observă comportamente neobișnuite la cei mici.
Ce înseamnă ADHD la copii: aspecte esențiale
ADHD nu înseamnă doar un copil neastâmpărat, ci o condiție medicală prezentă încă de la naștere. Deși comportamentul hiperactiv și durata mică de concentrare sunt specifice copilului mic, în cazul ADHD, aceste manifestări sunt mult mai intense și persistente, afectând semnificativ funcționarea în mediul familial, școlar și social.
Un aspect esențial de reținut este că simptomele trebuie să fie prezente în cel puțin două medii diferite (acasă, la școală, în activități recreaționale), să apară înainte de vârsta de 12 ani și să persiste pentru cel puțin șase luni.
Diferențele între ADHD și comportamentul normal
Diferența principală între comportamentul tipic și ADHD constă în frecvența, intensitatea și impactul simptomelor. Orice copil poate manifesta ocazional lipsă de concentrare, distractibilitate sau impulsivitate, însă copilul cu ADHD prezintă aceste comportamente mult mai frecvent și mai sever decât alți copii de aceeași vârstă.
Pentru a lua în calcul un diagnostic de ADHD, simptomele trebuie să fie suficient de severe încât să afecteze funcționarea zilnică a copilului în multiple contexte. De asemenea, ele nu trebuie să fie expresia unui comportament opoziționist sau a eșecului de a înțelege instrucțiunile.
În plus, dacă un copil începe brusc să manifeste simptome asemănătoare cu ADHD după un eveniment traumatic sau în alt moment bine definit în timp, cel mai probabil nu suferă de ADHD, ci de o altă afecțiune medicală sau psihologică.
Mediul familial și traumele timpurii
Deși ADHD are o bază neurobiologică, mediul în care crește copilul poate exacerba sau diminua simptomele. Studiile indică că familiile copiilor cu ADHD experimentează adesea:
- Grade diferite de perturbare a vieții familiale
- Relații conflictuale între părinți și copii
- Niveluri crescute de stres parental
Test ADHD copii: ce implică evaluarea
Evaluarea pentru ADHD nu se bazează pe un singur test, ci pe un proces amplu de evaluare psihologică multicompartimentată și multidisciplinară care poate include:
- Interviuri clinice cu părinții și copilul pentru colectarea informațiilor despre simptome, istoric medical și dezvoltare
- Observarea comportamentului în diferite contexte și situații
- Aplicarea chestionarelor standardizate (precum testul Conners) completate de părinți și cadre didactice
- Evaluare psihologică pentru identificarea profilului cognitiv și emoțional
De obicei, diagnosticul medical al unui psihiatru pediatric este precedat de o evaluare neuropsihologică efectuată de un psiholog clinician care ajută la identificarea punctelor forte și a dificultăților specifice ale copilului.
Importanța rutinei și a structurii zilnice
Stabilirea unei rutine zilnice bine definite oferă copiilor cu ADHD structura și predictibilitatea necesare. Aceasta include ore fixe pentru trezire, mese, teme și culcare, ajutând la reducerea haosului și anxietății. De asemenea, regulile clare și consecvențe logice sunt fundamentale pentru gestionarea comportamentului.
Activități pentru copii cu tulburări de comportament
Activitățile fizice regulate reprezintă unul dintre cele mai eficiente „medicamente” non-farmacologice, crescând nivelul de dopamină și îmbunătățind concentrarea. Sporturile individuale și de echipă contribuie la:
- Dezvoltarea abilităților de autocontrol și disciplină
- Reducerea stresului și anxietății
- Creșterea stimei de sine și integrării sociale
Resursa> https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/adhd/symptoms-causes/syc-20350889
