Logopedia este un domeniu despre care aud foarte des părinții unui copil care nu a început să vorbească sau care întâmpină dificultăți în a se exprima prin cuvinte. De aceea, medicul de familie, în general, îndrumă părinții să apeleze la un logoped – specialistul care îl poate ajuta pe cel mic să învețe să vorbească sau să se exprime mai bine, mai clar, mai ușor. Logopedia este știința care se trage din explicația cuvintelor latinești: logos – cuvânt, paidea – educare.
Odată cu descoperirile făcute în domeniul științei, s-a demonstrat faptul că tulburările de vorbire și limbaj nu sunt datorate inteligenței reduse, cum se credea până atunci, ci, în cea mai mare parte a cazurilor, cu diferite tipuri de afecțiuni. Mai mult decât atât, un logoped, adică un profesionist din domeniul sănătății specializat în tulburările de vorbire și limbaj, evaluează o persoană pentru a certifica simptomele unei astfel de afecțiuni.
Logopedia – ce este?
Logopedia este știința care se ocupă cu (re)educarea modului în care persoanele vorbesc. Deși am crede că doar copiii sunt predispuși tulburărilor de vorbire, și adulții pot prezenta simptomatologia specifică acestui tip de afecțiune. Astfel, un logoped, în urma evaluării tulburărilor de vorbire prin protocoale specifice – abilității motorii de vorbire, screening-ul articulației Denver, profilul prozodic-vocal – poate pune diagnosticul aferent, în detrimentul unui deficit autonom, indus de un coeficient de inteligență scăzut.
O foarte bună perioadă de timp oamenii au catalogat persoanele care aveau dificultăți în vorbire drept retardate mintal și această etichetă nu le-a adus nimic pozitiv. Ba, din contră: o astfel de diagnosticare sau etichetă aduce cu sine o serie de repercusiuni asupra persoanei în cauză care va fi respinsă și discriminată de ceilalți copii sau uneori, chiar și de adulți. De aceea, rolul acestei științe este unul extrem de important: prin ajutorarea copiilor să se exprime, le schimbă viața și chiar viitorul dându-le șansa la o viață normală și o copilărie fericită.
Tipuri de tulburări de vorbire
În general, copiii suferă de tulburări de vorbire deoarece în primii ani de viață se află în plin proces de învățare a diferitelor forme de exprimare verbală și non-verbală. Totuși, este bine să știți că tulburările de vorbire pot afecta persoane de toate vârste. Unele forme includ bâlbâitul, apraxia și disartria, acestea întrerupând fluxul normal al cuvintelor, presupunând blocaje sau chiar prelungiri ale anumitor sunete, litere și cuvinte. În general, simptomele pot varia în funcție de situație, exacerbându-se în cazuri de frustrare sau chiar entuziasm.
Tulburările de pronunție afectează calitatea estetică a anumitor sunete sau grupuri de litere, printre ele numărându-se rinolalia, dizartria, dislalia. Tulburările de ritm și fluență afectează, de asemenea, fluiditatea cuvintelor – bâlbâiala, logonevroza, pe când cele de voce – afonia, disfonia – conferă o anumită calitate „neplăcută” vocii interlocutorului.
În aceeași măsură, tulburările de vorbire sunt asociate și cu tulburări ale limbajului citit-scris, cum ar fi dislexo-disgrafia, alexia, pe când tulburările polimorfe (afazia) sunt mult mai grave, afectând profund calitatea vieții persoanei diagnosticate. În ultimă instanță, tulburări precum mutismul psihogen conturează o întârziere în dezvoltarea generală a limbajului, disfuncțiile de acest gen fiind asociate autismului infantil sau handicapului de intelect și auz.
Toate aceste tulburări pot fi tratate cu ajutorul terapiei, dar fiecare copil are nevoie de timp și răbdare. Fiecare copil este diferit și evoluează, asimilează informații și abilități noi în propriul său ritm. Unele tulburări se tratează prin exerciții, altele prin terapie, dar absolut toate se pot reduce, iar abilitățile de vorbire se pot corecta.
Logopedia aplicată în Tulburare de spectru autist (autism). Ce este de făcut?
Autismul este o boală diferită de altele deoarece părinții și alte persoane nu știu cum să comunice cu copilul autist. Acesta nu are o problemă mintală, ci o dificultate de a se exprima prin orice modalitate. De foarte multe ori, universul lor interior este mai bogat, mai complex și mai frumos decât am crede. Exemple stând picturile incredibile realizate de copii care suferă de autism. Deși nu pot vorbi foarte bine, se exprimă prin intermediul simțurilor și a artei în general.
În general, tipul de tratament depinde, bineînțeles, de gravitatea tulburării de vorbire și în special de cauza care stă la baza acesteia. Este de înțeles faptul că trebuie tratate nu simptomele, ci cauza. În această situație, opțiunile de tratament pot include:
- Exerciții de logopedie care se concentrează pe dezvoltarea și consolidarea familiarizării cu anumite cuvinte și sunete;
- Exerciții fizice care se concentrează pe întărirea și dezvoltarea mușchilor care sunt implicați în producerea diferitelor sunete;
- Exersarea anumitor sunete sau cuvinte specifice implicate în fundamentarea și consolidarea modelelor de vorbire, adică a anumitor grupuri de sunete și silabe folosite în mod uzual;
- Utilizarea contextuală – pentru această abordare, logopedul învață persoanele să recunoască sunetele de vorbire în diferite contexte, bazându-se pe silabe;
- Terapia prin contrast – implică rostirea unor perechi de cuvinte care conțin unul sau mai multe sunete de vorbire diferite;
- Terapia motrică orală – abordarea terapiei oral-motorii se concentrează pe îmbunătățirea forței musculare, a controlului motor și a controlului respirației. Aceste exerciții le pot ajua pe persoanele cu tulburări de vorbire să-și dezvolte fluența, ceea ce produce o vorbire mai lină care, implicit, sună mai natural;
- Dispozitivele pentru urechi – dispozitivele auriculare sunt mici gadget-uri electronice care se potrivesc în interiorul canalului auditiv și ajută la îmbunătățirea fluenței orale, în special pentru persoanele care suferă de bâlbâială. Unele dispozitive pentru urechi redau versiuni modificate ale vocii purtătorilor pentru a face să pară că altcineva vorbește cu el. Alte dispozitive auditive pot produce un zgomot care să ajute la reducerea bâlbâielii.
- Medicamente – unele tulburări de vorbire pot face persoanele să dezvolte tulburări de anxietate. Situațiile stresante pot declanșa anxietatea, ceea ce duce la simptome mult mai pronunțate. Medicamentele împotriva anxietății pot ajuta la reducerea simptomelor tulburărilor de vorbire, la unele persoane.
Tulburările de vorbire afectează calitatea generală a vieții unui copil și mai ales, reduc nivelul stimei de sine. Cu toate acestea, terapia logopedică, exercițiile de respirație și de întărire și dezvoltare a musculaturii pot ajuta la îmbunătățirea vorbirii și la reducerea simptomelor.
Dacă vrei un copil fericit care să aibă parte de o copilărie normală și plină de bucurii, alături de alți copii, îi oferi terapie prin logopedie. Astfel se va exprima mai ușor, va putea să spună tot ce îi place și ce îl deranjează, dar mai ales, va putea discuta cu colegii și prietenii săi spunând părerile sale despre lume și viață în general.
Sursa foto: pexels.com
Articole asemanatoare
05/09/2024
Back to school!
11/03/2024
Criza de furie (tantrum) la copii
27/02/2024
Sfaturi pentru părinți cu copii cu ADHD
05/12/2023
Activități pentru copiii cu ADHD
25/08/2023