Încă de la început dorim să clarificăm faptul că denumirea de autism e generică fiindcă așa a fost preluată în timp. De fapt, cercetările și observațiile clinice au scos la iveală o mare varietate de tipuri de tulburări de spectru autist (TSA) care încă se mai folosesc comun sub denumirea de autism.
În prezent sunt clasate în această categorie atât forme de retard mintal grav, cât și forme de inteligență foarte ridicată. Practic, la fiecare individ tulburarea se prezintă altfel, iar evoluția și efectele terapeutice pot fi complet diferite în funcție de fiecare caz în parte. Acesta este și motivul pentru care la ora actuală nu se mai vorbește despre autism, ci despre TSA sau Tulburări din Spectrul Autist. Dacă diagnosticarea este făcută de la vârste foarte mici, cu ajutorul terapiilor existente în prezent, se pot obține în timp util rezultate dezirabile și spectaculoase.
În tot acest demers este foarte important ca părintele să observe și să evalueze cu atenție comportamentul și evoluția timpurie a copilului. Dacă descoperă probleme ce îi pot stârni suspiciunea, să apeleze la un pediatru și la un psihoterapeut specializat în tratarea autismului la copiilor.
Ce este TSA- tulburarea din spectrul autist? ?
Autismul – sau mai corect o tulburare din spectrul autist – este o situație de dezvoltare a creierului copilului care determină o serie de modificări comportamentele, de interacțiuni sociale, de vorbire sau comunicare non- verbală, tipare de acțiune repetitive și anormale, reacții negative la anumite situații, comportamente autoagresive etc.
Intensitatea și gravitatea tulburărilor care pot fi încadrate la o anumită categorie pot diferi foarte mult. În timp ce la unii copii se manifestă ocazional și foarte rar, la alții episoadele sunt dese și agresive.
Pentru că este vorba despre o tulburare care afectează nu doar gândirea, vorbirea și reacțiile, ci și mobilitatea, îndemânarea, activitățile ce cer finețe, răbdarea, atenția și concentrarea, această afecțiune este una cu implicații pentru întreaga dezvoltare psihică și motrică a unui copil. Iar dacă tulburarea nu este luată în serios și tratată corespunzător din timp, consecințele ulterioare pot fi mult mai grave.
Care sunt cauzele tulburării de spectru autist?
Eforturile de cercetare din ultimii ani au ajutat mult la depistarea mai multor cauze care pot sta la baza tulburărilor din spectrul autist. Variațiile și complexitatea aspectelor implicate conduc la multe ipoteze. Printre cele mai des vehiculate și cu cel mai mare grad de probabilitate menționăm:
-
Factori genetici
Genele moștenite sau mutațiile spontane sunt printre factorii considerați cu cel mai ridicat grad de risc pentru dezvoltarea anumitor tulburări de tipul TSA – tulburare de spectru autist.
-
Interacțiunea dintre gene și anumiți factori de mediu
Predispoziția genetică și anumite condiții de mediu par să stea la baza unora dintre tipurile de autism. Astfel administrarea anumitor medicamente, complicații în timpul sarcinii, infecții virale și poluarea, prin interacțiunea cu anumite gene, contribuie la creșterea riscului de autism.
-
Nașterea prematură
Copii care se nasc mai devreme de 26 de săptămâni, au greutate mică la naștere sau se nasc în condiții mai complicate, sunt mult mai predispuși să dezvolte o tulburare de spectru autist – TSA.
-
Vârsta părinților
Cercetări arată că un copil conceput de o mamă cu vârsta mai mare de 35 de ani și de un tată cu vârsta mai mare de 40 de ani prezintă un grad mai mare de probabilitate de a dezvolta anumite boli genetice și autism.
-
Sexul
Statisticile arată că incidența și riscul la băieți de a dezvolta o afecțiune de tip autism este mai mare de 4 ori decât în cazul fetelor.
Când poate fi descoperit și diagnosticat TSA?
Tulburările de autism pot fi observate încă de la vârsta de 2-3 ani. Dar pot să apară și la copii mult mari, ce nu au prezentat anterior simptome specifice. Afecțiunea este mai frecventă în cazul băieților decât al fetelor și se manifestă mai intens și mai evident la aceștia.
Autismul nu este și nu trebuie tratat ca o boală în sensul obișnuit al cuvântului. Autismul este o tulburare de comportament, ce poate fi observată de părinte și diagnosticata doar de un medic psihiatru pediatru, iar terapia făcută doar cu psiholog, psihoterapeut sau medic psihiatru.
Analizele și statisticile recente arată că numărul celor care suferă de diverse forme de autism este din ce în ce mai mare și în continuă creștere. Aceasta și pentru că în societățile dezvoltate, copiii sunt tratați cu mai mare atenție și evaluările psihologice fac parte dintre procedurile medicale incluse în pachetul de bază al serviciilor medicale.
Astfel dacă aveți un copil de această vârstă, care prezintă simptome descrise la punctul anterior, printre care: lipsă de comunicare verbală și nonverbală, comportamente repetitive și frecvent agresive, reacții întârziate, lipsă de manualitate în activități specifice vârstei ș.a. apelați la un specialist.
Este de preferat să vă fi înșelat, decât să descoperiți mai târziu că aveți un copil cu tulburări mai grave, pe are nu le-ați luat în serios de la primele simptome.
Simptome și semne ale tulburărilor de spectru autist
Evaluarea inițială și diagnosticarea se fac de regulă luând în calcul o serie de simptome. Primul care le poate observa este părintele, care, plecând de la acestea, este bine să meargă la un specialist pentru o evaluare mai amănunțită și de mai mare acuratețe.
În multe cazuri primele semne se manifestă de la o vârstă foarte fragedă, de 12-24 luni, dar devin mult mai evidente în jurul vârstei de 2-3 ani și chiar mai târziu.
Printre simptomele comune menționăm:
- O comunicare verbală și nonverbală deficitară
În multe dintre cazuri, copiii cu astfel de tulburări au dificultăți în a utiliza, a interpreta și înțelege limbajul verbal sau nonverbal, nu sesizează nuanțe, intonații, tonalități, nu au simțul umorului etc. Nu pot iniția sau susține o conversație, repetă o întrebare sau răspund cu întârziere, folosesc gesturi în loc de cuvinte, pronunță cuvintele foarte lung etc.
- Interacțiune socială limitată
Copiii cu astfel de probleme se raportează la ceilalți într-un mod propriu, pe care ceilalți nu îl pot înțelege. Trăiesc adesea doar într-o lume a lor. Nu pot înțelege și reacționa corespunzător la un gest, o intenție, o expresie facială, nu stabilesc contact vizual cu cel cu care vorbesc, ajung la adesea la situații conflictuale cu alți copii, nu vorbesc și nu comunică cu nimeni perioade foarte lungi etc.
- Au reacții și modele comportamentale repetitive
Printre reacții menționăm declanșarea unei stări psihotice atunci când se sperie, sunt atinși de necunoscuți, simt un pericol; o experimentare personală a aspectelor senzoriale, cum ar fi lipsa de răspuns sau plăcerea la durere, tendințe autoagresive etc. În ceea ce privește comportamentele repetitive avem: legănatul, bătutul din picioare și din mâini, repetarea nesfârșită a unui cuvânt sau expresii, mișcarea unei jucării sau a unui obiect într-un anumit fel minute în șir etc.
- Concentrare excesivă pe o anumită activitate sau pasiune
Mulți copii dezvoltă o adevărată pasiune obsesivă pe colecționarea anumitor obiecte, pe construcția anumitor lucruri, pe a face un anumit lucru. Dacă direcția este bună, va fi bine pentru profesia următoare. Însă dacă ea se orientează spre ceva distructiv sau care nu poate fi obținut ușor, pasiunea poate deveni o sursă permanentă de anxietate și neîncredere în sine.
- Crize, urmate de perioade lungi de închidere în sine
Un copil autist va fi un copil care va suferi de numeroase episoade de criză, ori de câte ori nu primește ceva dorit sau ceilalți nu răspund la dorințele și intențiile sale. Aceste crize pot degenera în acte de violentă, urmate de stări lungi de rupere a oricărui contact cu tot ce-l înconjoară.
Terapii pentru tulburări din spectrul autist
La ora actuală sunt folosite și cunoscute efectele mai multor terapii. Fiecare dintre acestea pot fi alese în funcție de tipul de tulburare, de copil, de recomandările psihoterapeutului și de ceea ce simte acesta că poate conduce la cele mai bune rezultate.
Printre cele mai utilizate metode de tratamente avem: terapia comportamentală, terapia ABA, terapia prin muzică, terapia cu animale ș.a.
Una dintre cele mai eficiente metode, cu numeroase recomandări și rezultate clinice remarcabile este terapia ABA (Applied Behavioral Analysis). Aceasta este un tip de terapie comportamentală ce se bazează pe folosirea sistematică a unor proceduri specifice ce au ca rol însușirea unor noi modele de comportament, gesturi, activități și acțiuni, care să le înlocuiască pe cele vechi.
Se vindecă autismul?
Chiar dacă este o tulburare cu care o persoană trăiește mereu, dacă este depistată, diagnosticată și tratată cât mai din timp, deficiențele specifice, implicațiile comportamentale și sociale pot fi mult limitate.
Cu cât mai din timp este aleasă și testată o formă de terapie, cu atât șansele de însănătoșire și de a duce o viață cât mai aproape de normal sunt mai mari.
În tot acest demers este foarte important ca părinții să-și observe cu atenție copiii și, în cazul în care constată mai multe simptome care pot indica o tulburare din spectrul autist, să ceară consult și diagnosticare de specialitate.
Există suficiente forme de terapie și tratament, astfel încât copilul să deprindă noi modele comportamentale și să primească afecțiunea, acceptarea socială și împlinirea intelectuală de care are nevoie.
Simptomele autismului se schimba foarte mult odată cu înaintarea în vârsta și dacă se intervine din timp și prompt ele pot fi mascate și înlocuite de mecanisme compensatorii complexe.
Speranța de viață este un aspect provocator de abordat, dar am primit această întrebare și răspundem. Funcțional, o persoană cu tulburare de spectru autist ar putea atinge durata de viață a oricărei alte persoane. Totuși, integrarea deficitară poate scădea media de vârstă considerabil, prin afectarea stării de bine.
Este de datoria noastră să facem tot ce ne stă în putință să-i ajutăm pe toți cei care suferă de tulburări din spectrul autist.
Sursă foto: pentru a păstra confidențialitatea și intimitatea pacienților noștri, am utilizat fotografii de stoc. Mulțumim pexels.com
