Pentru a putea să găsești niște similitudini între viața de zi cu zi și activitatea din cabinetul unui psiholog aminteşte-ţi de momentul în care un prieten a venit să-ţi ceară ajutorul. E posibil să semene cu următoarea situație:
„ Hei, Maria, ar trebui să vorbeşti cu Andrei. Sunt câteva săptămâni bune de când nu a mai ieşit cu noi şi este foarte apatic. După părerea mea trece printr-o perioadă grea. Cred că nu s-a împăcat cu ideea despărţirii de Cristina”.
Încearcă să te pui în locul Mariei care îşi imaginează ce gândeşte şi ce simte Andrei, ce îi va spune pentru a-i ridica moralul.
Primul lucru la care probabil te gândeşti ar fi că Andrei se chinuie inutil cu tot felul de gânduri negative şi prosteşti, disproporţionate faţă de realitate. Este ceea ce înţelegem în general prin situaţie dificilă.
E normal să te simţi trist, deprimat, nesigur pe tine, dezamăgit după o mare decepţie, fie ea sentimentală, şcolară sau profesională. Unii se refac rapid, altora le ia ceva mai mult timp, pe când alţii par să se scufunde într-o stare negativă, care le alterează considerabil calitatea vieţii.
În principal este vorba despre discursul interior diferit de la persoană la persoană pe care şi-l ţine referitor la aceeaşi experienţă. Andrei se gândeşte probabil la lucruri de genul: „ e vina mea; nu sunt destul de bun ca să păstrez o femeie lângă mine; numai mie mi se întâmplă aşa ceva…..” ; Sau „ femeile sunt nişte profitoare….după ce s-au săturat de noi, ne alungă ca pe nişte ciorapi rupţi”.
Aceste monologuri verbale constituie materialul de bază al unui psiholog. Gândurile automate apar la nivelul cel mai superficial şi constituie reflectarea raţionamentelor pe care le facem şi care depind de valorile şi credinţele noastre.
Rolul psihologului este de a te ajuta să scoţi în evidenţă aceste gânduri iraţionale şi automate şi apoi de a te sprijini să-ţi formezi un mod nou de percepţie şi gândire prin modificarea credinţelor morbide pe care le ai. Totul se face treptat, gradat de la nivelul cel mai superficial, la nivelul cel mai profund, producându-se astfel ameliorări durabile ale sentimentelor, trăirilor şi comportamentului tău.
În cadrul unui program complet de psihoterapie restructurarea gândurilor disfuncţionale este însoţită şi de un program de schimbare comportamentală. Procesul este considerat desăvârşit atunci când ţi-ai regăsit gustul pentru activităţi confortabile și adecvate mediului în care trăiești.
Ceea ce trebuie să reţii este că atunci când te simţi nefericit e din cauză că îţi spui lucruri care sunt pure aberaţii sau care corespund unor deformări grave ale realităţii şi culmea, mai și crezi în ele şi n-ai nici cea mai vagă bănuială că eşti pe cale să fii copleşit de ele.
Din păcate, totul sau aproape totul se petrece în capul tău, iar rolul psihologului este de a te învăţa cum să evaluezi lucrurile la modul obiectiv, cum să gestionezi eficient probleme de viaţă şi mai ales, să te facă să conştientizezi că orice situaţie, oricât de „fără ieşire” ar părea, are o rezolvare.
