Un copil vine pe lume într-o stare de imensa inegalitate faţă de cei din jur. Şi este foarte important, el apare în viaţa părinţilor fără „manualul de instructiuni”. La naştere, el este complet neajutorat. Supravieţuirea lui şi dezvoltarea sa armonioasă depind, în cea mai mare măsură, de experieţele, instrucţiunile şi comportamentul celor care îl îngrijesc, de obicei al părinţilor. Orice adult, la rândul său, a trecut prin aceasta proaspătă copilărie, a primit îngrijirile fundamentale ca şi copil, altfel nu ar fi supravieţuit. În acest prim contact pe care îl avem cu lumea exterioară suntem speriaţi, dezorientaţi şi simţim o nevoie acută de protecţie şi dragoste.
În afară de a-i furniza dragostea şi hrana necesare supravieţuirii fizice şi emoţionale, părinţii săi mai sunt responsabili pentru tot ceea ce-şi formează copiii lor ca imagini şi percepţii despre lume. Copilul învaţă din tot ce vede, aude şi înţelege. Mai mult decât atât, până îşi va dezvolta limbajul el începe să întelegă lumea prin simţurile sale. Şi cum natura umană este creeată pentru a da un sens vieţii, copilul va inventa ce nu va putea înţelege. Pentru ca mai târziu, memoria conştientă şi inconştienăa a copilariei să devină un amestec interesant al adevarului şi iluziei. Ca o consecinţă a comunicării disfunctionale în familie, copilul va filtra informaţiile prin propriul său proces de a da sens. Iar, ulterior, mai târziu în viaţă, acest proces personal de a da sens i-ar putea afecta abilitatea de a învăţa lucruri noi.
O primă menţiune, foarte importantă este că baza maturităţii, la fel de bine ca şi răsadurile învăţate a deficienţelor se formează în familie încă din prima etapă de viaţă. În baza experienţei sale de învăţare din această perioadă, copilul va ştii cum se poate încadra el în lume(cum se potriveşte) şi cât de multă încredere poate pune în relaţiile cu ceillaţi oameni. De exemplu, un copil, care în prima lui lună de viaţă a experimentat multe sentimente de abandon, va dezvolta mari dificultăţi în a forma relaţii apropiate, relaţii intime cu alţii, doar daca nu vor veni noi experienţe ca să o poată înlocui pe aceasta. Încă din această perioadă, a primei copilării, el va dezvolta mecanisme de a face faţă stresului. Multe modele de stres, pe care adulţii le experimentează provin din această perioadă.
Tot în aceasta primă perioadă copilul învaţă despre discrepanţa în comunicare: inconsistenţa între ceea ce observă şi ceea ce i se spune, ori între ceea ce simte şi ceea ce aude; asa apare prima nevoie de a interpreta mesajele incongruente. Copilul poate veni cu multe interpretări despre ceea ce observa, incluzând şi posibilitatea că el ar putea fi responsabil pentru anumite aspecte. Iar majoritatea părinţilor nu sunt conştienţi de mesajele incongruente pe care le transmit pe diverse canale de comunicare. Într-un fel, ei ar trebui să ferească copii de mesajele negative, chiar dacă sunt mesaje directe de respringere, sunt mai puţin devastatoare asupra sănătăţii mentale a copilului decât mesajele mixte, ambigue, la care coilul nu poate găsi un sens. Majoritatea copiilor învaţă şi toţi învaţă din prima lună de viaţă, ei nu învaţă din cuvinte ci din voce, ton, atingeri şi priviri.
O altă caracteristică a primei copilării este că o persoana se poate simţi exclusă în anumite situaţii. Dacă un copil se va simţi exclus din interactiunea primară, va percepe aceasta excludere ca pe o respingere şi va dezvolta o încredere de sine scăzută, îşi va seta singur asteptările, ulterior, pentru o viaţă plină de frustrări. El poate simţi asta ori de câte ori nu este în centrul interactiunii triadei: mama-tată-copil, când ceilalti membrii găsesc altceva mai bun de făcut. Un copil care va simţi asta este de obicei exclus din interactiunile primare ale triadei şi poate dezvolta cu usurinţă sentimente de valoare de sine scăzută. O mama sau un tată cu o stimă de sine scăzută poate ajunge la aceeasi concluzie, dar acum ne referim la copiii, din moment ce ne centrăm aici pe dezvoltarea lor armonioasă.
Mult succes în rolurile de părinţi şi copiii pe care le îndeplinim cu toţii zi de zi!
Carmen Simona Sbârnă,
Psihoterapeut, coach & trainer at People Develop Center, www.peopledevelop.ro
