Traim intr-o societate confuza, o societatea in care identitatea individului nu mai exista, nu mai conteaza daca esti barbat sau femeie ci doar nivelul de „putere” la care ai ajuns. Uitam esenta sufletului nostru, si invatam pe masura ce ne maturizam sa ignoram adevaratele nevoi, sa le ingropam sub teancuri de diplome, target-uri si cerinte sociale.
Carl Gustav Jung vorbeste in scrierile/teoriile sale despre Animus si Anima ca fiind partea opusa a psihicului feminin, respectiv masculin. Astfel, el sustine ca de la nastere, in psihicul nostru exista „barbatul” si „femeia”, iar mai tarziu in viata, atat corpul fizic cat si psihicul se dezvolta ajungand sa avem un sex dominant, iar complementar acestuia este cel opus. Aceasta poate fi o explicatie a faptului ca exista femei cu inclinatii spre rational (sfera specifica masculinului) si barbati ce sunt mai sentimentali/sensibili ( deprindere din spectrul feminin).
In societatea actuala aceasta latura a psihicului opusa genului (Animus si Anima), a carei prezenta este „sanatoasa / normala”, este adusa foarte mult la suprafata si tinde sa „creeze” personaje confuze, ipostaze in care individului ii este din ce in ce mai dificil sa se regaseasca, sa se inteleagasi sa isi accepte rolul in societate. Ca urmare, femeile isi pierd feminitatea si barbatii raman fara masculinitate.
Emanciparea femeilor a avut la baza o idee si un concept bun – eliberarea femeilor din subjugarea barbatilor – insa feminismul extrem a dus prea departe aceasta miscare; s-a vrut egalitate intre sexe, iar pentru asta femeile au ajuns sa demonstreze ca si ele pot face tot ceea ce fac barbatii, ba chiar mai bine in unele cazuri, dar astfel femeia si-a pierdut feminitatea, s-a masculinizat, a aparut dorinta de putere si s-a diminuat dorinta de afectivitate si maternitate.
Pe parcursul a mii de ani omul s-a dezvoltat si a ajuns, inca din preistoric, sa observe ca femeia este mai buna in zona sigura / adapostita unde putea avea grija de copii si gospodarie, iar barbatul era eficient in procurarea hranei si apararea teritoriului. Aceasta diviziune a rolurilor a aparut din nevoia de supravietuire prin intelegerea predispozitiilor ancestrale ale sexelor. Desigur, asta nu inseamna ca trebuie sa ramanem ingraditi in acest sablon, fara a evolua, insa putem pastra tiparul in care stim deja ca ne potrivim, sa pastram incarcatura simbolica si traditionala a rolului pe care il avem.
Studiile recente ne demostreaza ca aceste schimbari se pot sesiza chiar si din punct de vedere fizic, dincolo de vestimentatie (femeile incepand sa poarte haine masculine iar barbatii punand mai mult accent pe aspectul exterior), expresia faciala si trasaturile feminine s-au masculinizat, iar barbatii au inceput sa aiba o infatisare mai feminina. De asemenea, dezvoltarea tehnologiei care a facilitat un trai mai bun, a determinat o lipsa de implicare pe toate planurile familiei. Astfel, job-ul solicitant si extenuant, lipsa timpului petrecut alaturi de cei apropiati, duc la o comunicare superficiala si un deficit major in implicarea pe plan personal. Aceste schimbari nu sunt lipsite de consecinte ci duc la o lipsa de complementaritate in viata de cuplu si familie, la o inversare a rolurilor.
Revoluţia genului – spre o societate fără inimă? Feminismul, între politică şi ştiinţă
Un prim pas in rezolvarea acestei situatii este insasi constientizarea ei. Ca femeie, este necesar sa-ti accepti feminitatea cu tot ce implica aceasta: instinctul feminin, latura emotionala, rolul matern, sensibiliatea, tandretea, capacitatea de comunicare si empatie, dimensiunea ludică. Pentru a-ţi accepta masculinitatea, ca bărbatul trebuie să-ţi asumi: gândirea raţională, rolul patern, capacitatea de a oferi protectie, siguranta si stabilitate, spiritul competitiv. Fiind asumate aceste caracteristici ale fiecărui gen pot determina redobândirea identităţii. Astfel, se poate crea cu o mai mare usurinta complementaritatea in viata de cuplu, o simfonie perfecta si fireasca intre barbat si femeie.
Avantajul societatii moderne este acela ca in prezent nu mai defineste si limiteaza fiecare caracteristica a fiecarui gen. Astfel, putem alege sa fim feminine si daca avem o meserie barbateasca sau masculini intr-o profesie de domeniu feminin;nu mai avem tipare stricte in care sa fie nevoie sa ne incadram si avem libertatea de a ne autodefinii. Dejavantajul limitelor este acela de a merge prea departe cu unele lucruri, desigur este important sa ne putem alege singuri ce si cum vrem sa fim in viata, dar totodata este necesar sa stim care sunt consecintele acestor alegeri.
Un exemplu destul de des intalnit in societatea actuala este acela al „barbatului adolescent”, caruia ii este greu sa se maturizeze si care este inca ingrijit de o femeie, pe care armata nu il mai imbarbateaza (pentru ca nu mai este obigatorie, si multi nu o mai fac) si care isi creaza o situatie ce le permite sa ramana in zona de confort; cel mai probabil acesta va traii astfel pana in jurul varstei de 40 de ani (Criza de 40 de ani), cand va aparea nevoia de procreare si de urmasi. Exista desigur si exemplul „femeii de afaceri” care cauta satisfactie si implinire financiara si profesionala, dar care ajunge sa traiasca in frustrare in absenta unui camin calduros si a unei familii primitoare.
Evident ca fiecare situatie in parte este diferita si unica in felul ei si nimeni nu se incadreaza in tipare 100%, insa suntem constant influentati de lumea in care traim. Impactul acesteia ne face sa fim intr-o continua schimbare, dezvoltare si autodefinire; fapt ce poate fi benefic sau daunator in functie de capacitatil si dorintele de adaptare. Intr-o societate ce ne uniformizeaza poate fi dificil sa ne decoperim si sa ne mentinem unicitatea.
Autori: Roman Andreea – Psiholog si Consilier Vocational
Gianina Bejan – Psiholog si Psihoterapeut A.B.A.
