In primul rand, copiii au nevoie de jucarii adecvate. Pe masura ce cresc, jucariile ar trebui sa se schimbe, astfel incat sa fie potrivite varstei. Jucariile nu trebuie sa fie cele mai scumpe de pe piata, insa este important sa ne asiguram de siguranta oferita de acestea (materiale nontoxice, dimensiuni forme sau componente care au putea sa-l raneasca pe copil, etc).
Pe masura ce copilul creste, inteligenta se dezvolta si are nevoie de jucarii care sa ajute la antrenarea acesteia. Exista jocuri special concepute pentru a contribui la dezvoltarea intelectuala a copilului. Cu ajutorul jocului, copilul invata sa asambleze, sa memoreze, sa clasifice, sa rationeze, sa puna in practica ratiuni logice.
Cum ne jucam cu…
Nou-nascutul
Inca din viata intrauterina, toate simturile bebelusului sunt pregatite pentru a asimila orice senzatie, chiar daca unele simturi se dezvolta mai repede decat altele (simturile olfactiv, gustativ si termic sunt mai dezvoltate decat simturile auditiv, vizual si tactil).
Sunt recomandate jucariile care stimuleaza aceste simturi: jucarii cat mai simple, ce produc diverse sunete si lumini, jucarii muzicale (tip carusel) si din diferite materiale placute la atingere (texturi si materiale diverse, modele contrastante).
Parintele este cea mai interesanta jucarie pentru nou-nascut, de aceea bebelusul te va studia cu atentie. La inceput copilul isi recunoaste mama dupa miros si dupa voce, vazul fiind slab dezvoltat.
Acesta are nevoie sa fie tinut in brate, de aceea nu ezitati sa-l tineti aproape de dumneavoastra, ori de cate ori simtiti ca apare aceasta nevoie. Exista multe persoane care spun ca in acest mod il vom rasfata pe bebelus sau “il vom invata prost”, insa haideti sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne punem in pielea unei fiinte complet dependente de ceilalti, care timp de 9 luni a trait intr-un mediu complet securizant (paradisul perfect, dupa unii autori), in care absolut toate nevoile i-au fost satisfacute, iar ulterior a fost adusa intr-o lume pe care nu o cunoaste, in care este bombardata cu stimuli ce vin din toate directiile, uneori este nevoita sa astepte pana cand nevoile ii sunt satisfacute, iar persoana care i-a oferit paradisul perfect are momente cand se indeparteaza fizic de ea. Cum ne-am simti daca atunci cand am avea nevoie de confortul oferit de mama am fi lasati de-o parte, pentru ca nu cumva sa “ne invatam asa”? Cu siguranta, raspunsul nu este unul pozitiv.
Sugarul
Pana la varsta de 1 an, sugarul realizeaza un salt urias in ceea ce priveste cunoasterea. In aceasta perioada experimenteaza mult, folosind obiecte casnice si jucarii. Va arunca lingura pe jos, asteptand ca tu sa i-o ridici spre a o arunca din nou. Va face acest lucru iar si iar, aceasta repetitie avand rolul de a-l ajuta pe copil sa invete.
Un joc specific si recomandat copilului de aceasta varsta este cel de-a cu-cu bau. Acest joc, pe langa faprul ca il poate amuza foarte tare, are un rol important in dezvoltarea copilului . Este vorba de integrarea conceptului de permanenta a obiectului. In primele luni, copilul crede ca obiectul dispare, daca el nu se mai afla in raza lui vizuala. Cu ajutorul acestui joc, copilul invata ca mama este inca acolo, chiar daca el nu o mai vede.
Este foarte important sa nu-l sufocam pe copil cu prea multe jucarii – ii dam una cate una o data, prin rotatie. Prea multe jucarii il vor suprastimula, facandu-l confuz.
Copilul mic
Intre 1 si 3 ani, odata cu exersarea mersului biped, universul se largeste si mediul de explorat devine mult mai generos. In aceasta perioada sunt utile jucariile care reprezinta lucruri si fiinte (invata caracteristicile acestora, functiile, limbaje de exprimare).
Dupa 1 ani si jumatate, jocurile de constructie incep sa devina din ce in ce mai atractive pentru copii. Dupa varsta de 2 ani apare jocul “de-a…” (de-a gatitul etc.), iar cartile si puzzle-urile incep sa detina un loc important in viata copilului (carti atractive, colorate, cu imagini si functii de redare a sunetelor, puzzle-uri cu piese putine si suficient de mari pentru a fi manevrate cu usurinta). Copiii joaca roluri stereotipe, inspirate din realitatea cotidiana (joaca de-a familia, de-a gradinita etc.), precum si roluri de fictiune (inspirate din carti sau din filme: de-a vrajitoarea, Batman, de-a Alba-ca-Zapada sau alte personaje din basme sau piese de teatru pentru papusi vizionate). In general, dupa 2 ani si jumatate, copiii incep sa se joace alaturi de ceilalti copii, fara a interactiona.
Copilul prescolar
Intre 3 si 7 ani, copiii incep sa-si manifeste interesul pentru jocurile cu cei de varsta lor, iar catre 5 ani sau uneori mai devreme, pentru jocurile cu reguli. In cadrul jocului cu reguli, dar si in cadrul jocului “de-a…”, copiii isi dezvolta abilitatile sociale si invata sa-si autoregleze comportamentul, sa se disciplineze.
Copilul scolar si adolescentul
Dupa 6, 7 ani, jocul copilului este mult mai organizat, mai complex, mai elaborat. Este manifestat in continuare interesul pentru jocul cu ceilalti copii. Folosesc din ce in mai putin jucariile, apelandi din ce in ce mai mult la jocuri de miscare, jocuri cu mingea, etc. Adolescentul continua sa se joace, chiar daca la un alt nivel. Acesta este atras de tot ce tine de tehnologie, de jocuri electronice.
In toate etapele de dezvoltare este important sa fim foarte atenti la jocurile electonice, din ce in ce mai prezente in viata copilului, foarte de timpuriu, din pacate. In timp, utilizate in exces (tot ce este peste 10 minute pe zi pentru fiecare an de viata al copilului), produc dificultati de adaptare, de relationare sociala, inatentie, obezitate, etc.
De asemenea, este important sa apreciem jocul copilului, sa cream o atmosfera de joaca potrivita si sa ne jucam cu el, atunci cand jocul pare sa stagneze, sa-i oferim copilului o noua alternativa de joaca, sugerandu-i noi posibilitati, fara a impune propria opinie, sa intervenim pentru pentru a asigura siguranta jocurilor, de la materiale si echipamente pana la medierea de conflicte in cadrul jocului copiilor mai mari, oferind modele de rezolvare si de atitudine.
