Se apropie finalul perioadei de crestere a copilului sau, din diverse alte motive, decizi sa iti reiei activitatea profesionala.
E adesea o perioada plina de ambivalente, in care faci o alegere intre placerea de a petrece timp cu copilul tau si dorinta sau chiar nevoia de a iti construi mai departe cariera.
Dincolo de gandurile administrative legate de calcule financiare, ore de plecare si de intoarcere, care insotesc perioada de adaptare la o nouaetapa, incep si grijile cu privire la cat de bun e mediul in grija caruia iti lasi copilul.
1. Din punct de vedere psihologic, e bine sa stii ca stabilitatea personalului (educatoare, ingrijitoare etc.) este un factor esential in stabilirea unui climat emotional securizant, in care copilul tau sa treaca prin cat mai putine procese de separare. In acelasi timp, o persoana cu un nivel ridicat de angajament pentru locul de munca va fi mult mai implicata in relatia cu copiii decat cineva care isi priveste locul de munca drept un angajament temporar. Poti verifica gradul de fluctuatie al personalului printr-o discutie deschisa cu directorul gradinitei sau cu ajutorul cunostintelor ai caror copii frecventeaza deja gradinita.
2. Un alt aspect de luat in seama si simplu de observat este numarul de copii raportat la numarul educatorilor. Responsabilitatea fata de prea multi copii este principalul factor de stres mentionat de personalul din educatie. Educatorii fac fata acestei provocari punand mai mult accent pe rutina si reducand interactiunile spontane din cadrul grupului. O cercetare mentionata de Alicia F. Lieberman in The Emotional Life of the Toddler arata ca un raport de un educator la 5 copii permite un schimb de interactiuni creative si observarea prompta a disconfortului copiilor inainte ca acesta sa devina greu de gestionat.
Daca ti se pare un raport greu de realizat, este de inteles. Acesta este motivul pentru care exista gradinite (de regula particulare) in care se lucreaza la clasa cu un educator principal si unul secundar, acesta din urma ajutand copiii sa gestioneze emotii puternice disruptive pentru activitatea la clasa, prin atentie concentrata pe ei si nevoile lor din prezent.
3. Dar chiar si cu un raport bun educator – copii, o grupa mare de copii poate deveni usor epuizanta si greu de gestionat. Stim cu totii cum arata un grup mare de copii – prea multa galagie, prea multe cereri simultane, prea multe distrageri. 8-10 e numarul optim de copii care permite o relationare relaxata si diminueaza nevoia de rigiditate. De aceea, marimea grupului de copii este importanta in sine, indiferent cati educatori sunt alocati.
4. Desigur ca pregatirea educatoarelor nu este de neglijat – cunoasterea aspectelor specifice varstei le ajuta pe acestea sa priveasca in ansamblu comportamentele copiilor. Spre exemplu, negativismul sau crizele copilului pot fi gestionate cu mai multa sensibilitate atunci cand educatorul este constient de lupta pe care copilul o duce pentru a-si castiga autonomia si de emotiile intense de care acesta este coplesit. Trainingul in psihologia dezvoltarii poate ajuta educatoarele sa identifice din timp semnele problemelor de comportamet si sa discute constructiv cu parintii despre ele.
5. Nu in ultimul rand, este bine sa observati daca in gradinita exista oportunitati variate de joc pentru dezvoltarea de abilitati multiple (Lieberman, 1995):
– jocuri de constructie si puzzle-uri, care faciliteaza deprinderea miscarilor fine de manipulare si a coordonarii vizual-motorii
– ustensile de gospodarie, care incurajeaza imitarea rutinei zilnice
– papusi si mobila de jucarie, care stimuleaza jocul cu teme domestice de ingrijire si ocrotire
– plastilina, acuarele si jucarii cu apa, careoglindesc simbolic procesele corporale de eliminare / retinere pe care copilul se lupta in perioada aceasta sa le controleze
– instrumente muzicalepentru incurajrea exprimarii estetice prin propriul corp (cantec, dans)
–posibilitatea de joc in aer liber pentru eliberarea energiei si dobandirea abilitatilor motorii
E important sa fim conectati la realitatile sociale pe care le traim si sa ne adaptam asteptarile la posibilitatile existente. Desi toate aspectele mentionate sunt importante in dezvoltarea copiilor nostri, e suficient daca exista o mare parte din aceste criterii si sa nu intram in panica daca nu le gasim pe toate.
Un singur lucru e totusi indispensabil: ca cei in grija carora ne lasam copiii sa ii iubeasca. Toate celelalte obstacole sunt surmontabile.
