Decizia de a incepe gradinita este intotdeauna asociata cu teama de separare, atat pentru parinti, cat si pentru copii. Si unii, si ceilalti vor avea de invatat o lectie importanta despre relatii in acest proces. Este o etapa noua in viata de familie, care cere ajustarea asteptarilor si confruntarea unor temeri personale, asa cum a fost perioada in care copilul a invatat sa mearga si asa cum vor fi mai tarziu, etapa mersului la scoala, adolescenta sau parasirea caminului parintesc.
Pentru copii, incepe o etapa in care vor invata sa se separe de parinti cu incredere ca acestia se vor intoarce. In acelasi timp, vor invata sa stabileasca relatii cu educatorii si colegii, relatii care ii vor imbogati si ii vor sustine de-a lungul zilei.
Ca parinte (in special ca mama), vei invata sa te desparti temporar de copil fara sentimentul de vinovatie legat de separare si vei invata sa construiesti un parteneriat cu educatorii pentru binele copilului.
Desi poate ca te gandesti cu teama la momentul cand va trebui sa iesi pe usa gradinitei lasand copilul acolo, in realitate separarea incepe inainte de evenimentul propriu-zis, iar efectele sale se pot observa mult dupa aceea.
Nu e totuna daca plecati odihniti de acasa, la timp, fara conflicte matinale, intr-o dispozitie linistita, care iti permite sa ramai cateva momente in gradinita, pana cand copilul se acomodeaza cu mediul si interactioneaza cu educatorii sau colegii ORI daca v-ati trezit cu greu si ati plecat pe fuga, poate si dupa o mica cearta legata de mancat sau imbracat. In ultimul caz, dispozitia proasta si presiunea intarzierii la serviciu vor face ca despartirea sa fie rapida (=fortata), fara timpul de care are nevoie copilul pentru a face tranzitia de la relatia cu parintele la relatia cu gradinita.
Felul in care se face aceasta tranzitie va fi esential pentru stima de sine a copilului, pentru sentimentele sale de incredere in cei din jur si pentru gradul de control al propriilor emotii pe care il va dobandi in timp.
Exista cateva lucruri pe care este important sa (nu) le faci ca parinte pentru a facilita aceasta tranzitie, ca etapa in dezvoltarea copilului tau:
- Familiarizeaza-l cu gradinita inainte de a incepe programul obisnuit. Daca va cunoaste o parte din personal, cativa colegi si va vedea materialele cu care va lucra, gradinita nu va mai fi o mare necunoscuta (infricosatoare) pentru copil. Foarte utila e acomodarea gradata, in cazul in care timpul iti permite asa ceva – sa mergeti intr-o prima etapa sa vada locul, apoi sa exploreze catva timp fara tine, stiind ca este asteptat pe hol sau in curte, sa participe peste cateva astfel de zile la o parte din program si abia dupa aceea sa incercati o zi intreaga de gradi.
- Construieste o relatie cu educatorii afland ce se intampla in timpul zilei, povestind si tu despre copil (ce preferinte are, ce se pricepe sa faca, ce evenimente semnificative traverseaza in diferite perioade). In felul acesta, educatorii vor avea informatii importante cu ajutorul carora sa se poata adapta la nevoile lui in schimbare.
- Vorbeste despre sentimentele tale ca parinte legate de separare (cat iti va fi de dor de el, despre cat de greu iti este sa il lasi la gradinita, despre faptul ca te vei gandi la el in timpul zilei sau ca de abia astepti sa revii la el la sfarsitul zilei). In felul acesta, ii transmiti ca este important pentru tine si ca, daca nu va vedeti, nu inseamna ca vei uita de el.
- Impacati-va dupa o cearta matinala pentru a-i arata copilului ca daca te-ai suparat pe un anumit comportament nu inseamna ca i-ai retras iubirea. Una din interpretarile pe care copilul le da separarii este legata de ceva rau ce a facut (mofturile de la masa, nu s-a dus la olita sau orice alt pretext de conflict ati avut).
- Nu evita experienta separarii. Modurile prin care parintii fac asta este sa plece cand copilul nu este atent sau sa il minta ca se duc la baie, dupa care dispar complet. Tine minte ca astfel de comportamente au ca scop mai degraba facilitarea situatiei pentru adult (care nu se poate confrunta cu propriile sentimente), si nu pentru copil. Efectele asupra celui mic se inregistreaza la nivel de incredere si se manifesta prin hipervigilenta (nemaiavand incredere ca ii spui adevarul, va fi mereu in garda pentru a descoperi semne ale unei plecari si va dezvolta o anxietate anticipatorie) sau indiferenta (unii copii aleg sa nu se mai implice emotional, pentru a se feri de o eventuala suferinta)
- Nu prelungi despartirea sau pur si simplu ii vei confirma ca, daca si tu eviti emotiile asociate cu separarea, inseamna ca ele sunt intr-adevar atat de insurmontabile pe cat i se par lui si nu va invata sa le faca fata. Este bine sa stai o vreme prin preajma pana se familiarizeaza cu mediul, dar nu astepta sa iti dea copilul permisiunea sa pleci. E o modalitate prin care plasezi responsabilitatea situatiei la el si e mai mult decat poate duce un copil.
- Pastreaza contactul in timpul zilei. Poti trece pe la pranz sa il vezi sau ii poti telefona. Faptul ca iti aude vocea il va linisti si ii va aduce asigurarea ca te gandesti la el si ca nu il vei uita la gradinita. De asemenea, incurajeaza educatoarele sa ti-l dea la telefon in momentele in care este tulburat / nelinistit.
- Lasa la gradinita un obiect familiar de acasa (chiar si o fotografie de-a ta), la care se poate duce de cate ori are nevoie sa interiorizeze legatura voastra. E o punte intre casa si gradinita, care il asigura ca relatia dintre voi are o permanenta chiar si in conditiile in care nu sunteti unul langa celalalt.
- Jucati-va de-a v-ati ascunselea. Copiii pun in act prin jocurile lor acele situatii pe care nu le-au inteles prea bine sau care oglindesc temeri majore de-ale lor, pentru a putea invata sa le stapaneasca. Jocul de-a v-ati ascunseleail ajuta sa inteleaga faptul ca, daca un lucru nu se mai vede, el nu a disparut complet. Este o experienta din care intelege ca nici parintele nu inceteaza sa existe atunci cand el ramane la gradinita.
- Asteptari realiste in momentul revederii. La sfarsitul zilei, iti imaginezi ca va alerga bucuros in bratele tale si veti parasi rapid gradinita pentru a va indrepta catre casa. Dar de multe ori copilul poate fi tensionat de peste zi si va astepta sosirea ta pentru a putea da drumul frustrarilor. Nu te speria daca incepe sa planga cand te vede. O face pentru ca doar fata de tine poate da drumul fricilor pe care le-a ascuns o zi intreaga. Nu o interpreta ca pe o respingere. Stai langa el, tine-l in brate daca accepta si spune-i ca e in regula sa planga pentru a se descarca. Tu vei fi langa el.
Alteori este poate in toiul unui joc si considera ca il poti astepta cateva minute, daca si el a asteptat o zi intreaga pentru tine. Ofera-i timpul acesta, asa cum i-ai oferit si dimineata cele cateva minute de adaptare, pentru ca momentul revederii de astazi pregateste tonul despartirii de maine.
Desigur, nu toti copiii au o perioada dificila de adaptare la gradinita si la lipsa parintilor. Unii dintre ei se simt bine acolo din prima clipa si se bucura de experienta. Daca pregatirea se face din timp, cu consideratie pentru nevoia de intelegere a copilului asupra a ceea ce va urma, cu autenticitate ca parinte, fiind conectat la propriile emotii si la trairile copilului, experienta va fi una de invatare pentru ambele parti si de conectare si mai puternica intre parinte si copil.
Dincolo de tot ce ati invatat teoretic, permiteti-va sa fiti voi insisi in relatia cu copiii, pentru a le transmite lectia autovalorizarii.
Elena Iorga
Psihoterapeut de cuplu si familie
