Prezentul articol se constituie ca un inceput al unei teme mai ample – „Abuzul si neglijarea asupra copilului” ce va fi abordata in cuprinsul mai multor articole in care vom face referire la abuzul fizic, abuzul psihologic/emotional, abuzul sexual asupra copilului, neglijarea copilului, dar si alte forme de abuz care au consecinte cu impact negativ asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului si adolescentului, ajungandu-se de multe ori la probleme de ordin patologic la varsta adulta.
Pentru ca este necesara delimitarea unor termeni de specialitate, in acest articol veti regasi definitia abuzului, elementele pe care le contine, prevederea in normele legale, incadrarea juridica si consecintele acestuia asupra copilului.
Reglementarile internationale si nationale in aceasta privinta au facut posibila extensia drepturilor copilului in sfera publica, in detrimentul vietii private. Astfel, copilul are drepturi personale nu numai in raport cu familia, care in mod traditional are obligatia de a-l ingriji si ocroti, ci si in raport cu statul, care are o obligatie pozitiva de a-l ocroti, spre exemplu in ipoteza in care parintii sunt in incapacitatea de a-si indeplini obligatiile legate de crestere si ocrotire.
In textul Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului sunt tratate aspectele care privesc abuzul asupra copilului in cadrul urmatoarelor articole: art. 19, art. 37, art. 39. (2)
In legislatia romana, definitia abuzului asupra copilului si stipularea faptului ca este interzisa aplicarea, sub orice forma, a pedepselor fizice se gasesc in cadrul sectiunii „Protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei” din Legea 272/2004 modificata si completata prin Legea 257/2013. (3)
Art. 89 din Legea 257/2013 prevede „Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care sunt periclitate viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului si se clasifica drept abuz fizic, emotional, psihologic, sexual si economic”.
Art. 90, „Sunt interzise savarsirea oricarui act de violenta, precum si privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, metala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, aflat in familie, cat si in institutiile care asigura protectia, ingrijirea sau educarea copiilor, in unitatile sanitare, unitati de invatamant, precum si in orice alta institutie publica sau privata care furnizeaza servicii sau desfasoara activitati cu copii”.
Abuzul fizic este reglementat in Noul Cod Penal, legiuitorul incriminandu-l ca infractiune, in diferite forme, in functie de gravitatea si consecintele acestuia asupra corpului persoanei. (4)
Daca agresiunile sunt exercitate insa asupra unui membru de familie, faptele sunt mai grave si capata in Noul Cod Penal o incriminare distincta. Astfel, in art. 199 din NCP se pedepseste ca infractiune „violenta in familie” iar reglementarea distincta a acestei infractiuni constituie forme agravante ale unor infractiuni contra vietii sau integritatii corporale.
Abuzul fizic se poate exercita si in cadrul infractiunilor de „lipsire de libertate in mod ilegal”, „abandon de familie”, iar in cadrul infractiunii „abandon de familie” o forma a abuzului fizic poate constitui infractiunea de „rele tratamente aplicate minorului”.
O noutate in NCP consta in aceea ca fapta este pedepsita si atunci cand a fost savarsita „de catre orice persoana in ingrijirea careia se afla minorul”, nu numai atunci cand fapta este savarsita de parinti.
In cazul in care se incalca drepturile si libertatile copilului printr-una sau mai multe actiuni mentionate mai sus este necesar sa se anunte organele abilitate sa ia masuri in acest sens.
Pentru a preveni manifestarea intr-o forma grava a consecintelor abuzului asupra copilului este absolut necesara aducerea copilului in cabinetul de psihologie in vederea evaluarii si identificarii formelor de abuz.
Odata identificat abuzul, sedintele de consiliere si psihoterapie au rolul de a rezolva traumele psihice ale copilului, dar si de a reduce sau elimina consecintele ce apar in mod inevitabil dupa orice forma de abuz. Aceste consecinte, generale dar si specifice in functie de tipul de abuz, pot fi grave si se pot manifesta asupra dezvoltarii copilului in ceea ce priveste sanatatea (greutate sau inaltime semnificativ sub limitele normalitatii), in ceea ce priveste interrelationarea cu semenii afectand astfel relatia cu familia, prietenii, scoala, iar uneori consecintele ajung sa se manifeste la varsta adulta in forma unei patologii psihiatrice.
Asadar abuzul asupra copilului afecteaza pe termen scurt dar si lung toate relatiile pe care copilul le are.
Printre efectele pe termen lung ale abuzului asupra copilului se numara:
– anxietate si depresie
– agresivitate si comportament violent
– abuz de substante (alcool, droguri, etc.)
– probleme de invatare – regres a competentei mentale, etc.
– idei suicidare – o crestere a ratei de suicid si a comportamentelor de
automutilare
– reactii exagerate la stres
– creste incidenta tulburarilor de personalitate, a tulburarilor de adaptare
si altele
– comportamente autodistructive
– delincventa si criminalitate
si multe altele ce vor fi evidentiate pe parcursul celorlalte articole in functie de specificul abuzului.
Problematica abuzului si a neglijarii asupra copilului intereseaza prin consecintele uneori extrem de dramatice ce aduc atingere unor valori sociale fundamentale precum viata, integritatea fizica si sexuala, libertatea persoanei, incriminate de legea romana prin multe infractiuni, dar si prin atingerea unor drepturi si libertati fundamentale asa cum sunt prezentate in Constitutia Romaniei (p. 35-108). (5)
Formele de abuz cresc si se diversifica pe masura ce creste si este constientizata necesitatea de a identifica si de a respecta nevoile de dezvoltare ale copilului. In acest sens, studiile si cercetarile in domeniul abuzului asupra copilului sunt fundamentale. Atat studiile de nivel international care ne sunt cunoscute, cat si cele la nivel national expuse de psihologul clinician Catalin Luca faciliteaza desfasurarea optima a actului profesional in cabinetul de psihologie.
Prin complexitatea lucrarii „Expertiza psihologica a copilului abuzat/neglijat”, psihologul clinician Catalin Luca aduce in planul constiintei personale dar si al „constiintei sociale” importanta abordarii abuzului si neglijarii asupra copilului atat din punct de vedere social – prin interrelationarea deficitara cu semenii si reducerea, uneori semnificativa, a rolurilor sociale, al dreptului – prin incriminarea faptelor ce tin de agresiune si comportament agresiv, delincventa si criminalitate ca si consecinte ale diferitelor forme de abuz, ancorate in cadrul juridic national si international, dar mai ales al psihologiei in sensul prezentarii caracteristicilor specifice abuzului si a identificarii de catre psihologi a metodelor si tehnicilor adecvate care sa le faciliteze comprehensiunea corecta a modificarilor psihice generate de abuz, de la care sa porneasca interventii valoroase din punct de vedere profesional.
Mentionam de asemenea faptul ca achizitia lucrarii „Expertiza psihologica a copilului abuzat/neglijat” este un act caritabil „fondurile utilizate pentru vanzarea acestei carti fiind utilizate pentru asistenta gratuita a copiilor victime ale abuzului si neglijarii”. (1)
Bibliografie:
1. Catalin Luca, „Expertiza psihologica a copilului abuzat/neglijat”, Bucuresti:
Editura Hamangiu, 2014
2. Conventia Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului http://www.unicef.org/moldova/CRC_RO.pdf
3.Legea 257/2013 http://lege5.ro/Gratuit/gm3tknjsgy/legea-nr-257-2013-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-272-2004-privind-protectia-si-promovarea-drepturilor-copilului
4. Noul Cod Penal http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=Wpo7d56II%2FQ%3D
5. Constitutia Romaniei, Bucuresti: Editura All Beck, 2004.
