Copilul meu este emotiv? Cum să îl fac să nu mai fie emotiv? Acestea sunt întrebările pe care le auzim adeseori de la părinți. Și de aici o luptă în a face copilul ”mai puternic”. Unii copii au această trăsătură a sensibilității genetic. Alții manifestă sensibilitatea ca urmare a unor întâmplări, acțiuni, respingeri traume. Oricare ar fi situația suportul familiei, înțelegerea, acceptarea și psihoterapia pentru copii poate fi soluția ca un copil să se dezvolte într-un adult echilibrat.
Ceea ce ne face unici sunt diferențele cu care ne naștem și care cu timpul se pot transforma în daruri minunate și avantaje sociale. Tocmai de aceea, încercarea de a anihila, fără a analiza și înțelege anumite particularități comportamentale poate produce efecte la fel de neplăcute sau chiar mai neplăcute decât comportamentul de la care s-a plecat. Și cum una dintre situațiile care îngrijorează mulți părinți este timiditatea sau lipsa de încredere a celor mici, ne-am gândit să prezentăm mai jos câteva detalii despre emotivitatea la copii, cauze și ce poți face.
Ce este emotivitatea la copii?
Emotivitatea este trăsătură comportamentală și de reacție la copii, manifestată prin reacții emoționale mai mult sau mai puțin intense, mai frecvente sau mai rare.
De multe ori, emotivitatea copiilor este normală
Este normal ca orice copil să se manifeste mai agitat și/sau nervos în situații necunoscute, speciale sau atunci când se confruntă cu adversitate sau stimuli negativi. Aceasta este o stare emoțională normală, care arată că are sentimente, reacții, gândește.
Însă există și cazuri de copii cu emotivitate crescută sau hiperemotivitate, unde dezechilibrele sunt mai dese și mult mai puternice. Ele se pot manifesta ca indispoziție, iritare, agresivitate, depresie, tristețe, supărare, abandon etc. Acestea pot afecta în timp desfășurarea normală a activităților și relațiile cu părinții și cei din jur.
Care sunt cauzele emotivității la copii?
Motivele și cauzele pentru care un copil se comportă mai emotiv sunt variate.
Trăsătura de personalitate – copiii hipersensibili HSP
Cercetările științifice actuale au arătat că în cazul multor persoane, acest comportament este unul influențat neuronal.
Un procent de 15-20 % dintre ființele vii au o trăsătură de personalitate care este caracterizată de o sensibilitate crescută la stimuli (Alain Aron, https://hsperson.com/) Acesta conduce a o stare de copleșire dacă nu este înțeles și supus unor noi stimuli pentru a-l face ”mai puternic”.
Concret, asta înseamnă că genetic au un set de reacții, care se încadrează la un grad de sensibilitate, la stimuli exteriori sau emotivitate, mai ridicat. Pur și simplu creierul lor prelucrează informația astfel și ii face să fie mult mai introspectivi, profunzi sau reținuți în anumite situații. Aceștia sunt copiii hipersensibili (HSP) sau, așa numiți, copiii orhidee.
Copii emotivi pot fi copleșiți de ceea ce se întâmplă cu ei, în cercurile în care merg, de școală, societate sau de felul de a fi al altor copii sau persoane din apropiere. Ei sunt mult mai ușor de afectat de mediu și de ceea ce se petrece în jur.
Important de înțeles că este o trăsătură de personalitate, care poate fi înțeleasă și cultivată pentru a echilibra starea de bine și creativitatea copiilor, nu este o afecțiune sau tulburare. În schimb, terapia comportamentală pentru copii îi poate ajuta ca aceștia să îți gestioneze mai bine expunerea la stimuli și integrarea socială.
Emotivitatea declanșată de traume și evenimente
În cele mai multe cazuri, predispoziția neuronală sau genetică spre emotivitate este declanșată de un eveniment cu un impact puternic, care are loc în primii ani de viață. Acest șoc poate cauza probleme temporare sau se poate prelungi în adolescență, maturitate și în întreaga viață de adult.
Cum se manifestă emotivitatea la copii?
Copilul emotiv este o persoană mai sensibilă, care trăiește emoțiile mai intens și mai introvertit decât ceilalți copiii. El poate fi lipsit de încredere în sine, ezitant și nu reacționează cum ar fi de dorit. Este mai reținut, vorbește puțin și nu este la fel de curajos în a se angaja în conversații sau acțiuni specifice vârstei. Uneori poate părea abătut și angoasat, alteori poate răbufni în plâns sau avea reacții violente și exagerate.
Ce poți face pentru a evita emotivitatea la copii?
Fiecare copil poate avea momente și perioade în care se simte mai vulnerabil și emotiv. Schimbările pot influența starea lui de bine. Primele zile la grădiniță, începerea claselor primare, trecerea la ciclul gimnazial, un test important, prima excursie sau tabără, începutul unui curs, o serbare sau un spectacol etc. sunt tot atâtea situații în care emotivitatea se poate manifesta mai intens sau pentru anumite perioade, până la adaptare.
Diferențiază situații
Tocmai de aceea, dacă simți că un copil manifestă rețineri sau stări dezechilibrate în situații ce nu mai par normale, este bine să începi să-ți pui întrebări, să cauți să înțelegi și să vorbești cu el despre ce crede și ce simte, despre motivele care îl fac să fie într-un anumit fel.
Fii un observator discret
Este foarte important să observi și să îndrepți comportamente de la cele mai fragede vârste. Dacă cel mic începe să se cunoască și să-și înțeleagă emoțiile va reuși să-și depășească temerile și să fie în echilibru. O încercare de corectare critică și ca o dovadă de dezamăgire, este foarte posibil să nu dea deloc rezultatele dorite, ba chiar să amplifice dezechilibrul
Emoțiile copiilor, felul în care simt că sunt percepuți și acceptați îi determină adesea să se comporte mai ezitant și mai vulnerabil. Nu este nimic greșit în a fi mai emotiv, introspectiv sau reținut. Este bine să arăți empatie și să încerci să-l faci pe copil conștient de emoțiile sale și de felul în care le poate controla și transforma pentru a nu mai fi copleșiți de ele.
În cazul în care constați că dragostea și măsurile tale, nevoia de înțelege și clarificare nu dau roade, poți apela la sfaturi și la câteva ședințe de psihoterapie pentru copii pentru a reda copilului starea de bine.
